Poate simți frică înainte să intri pe poarta școlii. Poate ți se strânge stomacul când vezi un nume anume apărând pe telefon. Poate te trezești noaptea și inima îți bate repede, fără un motiv clar în momentul acela. Dacă cineva ți-a spus vreodată „nu mai fi atât de fricos(oasă)", hai să corectăm asta chiar acum. Frica nu e un defect de caracter. E, de fapt, unul dintre cele mai vechi și mai inteligente sisteme pe care le are corpul tău pentru a te proteja și a te ține în viață.

Ce face frica, de fapt

Frica există ca să te protejeze de pericol. Când corpul tău simte o amenințare, reală sau doar posibilă, pornește automat o serie de reacții: inima bate mai repede, respirația se schimbă, mușchii se încordează. Nu alegi tu asta conștient. Se întâmplă înainte să apuci să gândești, pentru că, undeva în istoria foarte veche a oamenilor, viteza asta a salvat vieți. Problema nu e că simți frică. Problema apare când frica rămâne pornită mult după ce pericolul a trecut sau când se declanșează pentru lucruri care nu sunt, de fapt, periculoase fizic, cum ar fi mersul la școală.

Frică utilă vs. frică blocată pe „pornit"

• Frica utilă. Te avertizează în timp real: cineva te urmărește, o situație chiar e riscantă, un loc chiar nu e sigur. Te ajută să iei o decizie: pleci, ceri ajutor, te ferești.
• Frica blocată. Apare și în situații care nu sunt periculoase fizic, un test, un loc unde ai fost agresat(ă) cândva, dar unde acum nu se întâmplă nimic. Corpul tău a învățat să asocieze locul sau momentul cu pericolul, chiar dacă, azi, pericolul concret nu e acolo.

Dacă ai trecut prin bullying, e absolut normal ca frica să rămână „pornită" mult timp după ce incidentul concret s-a terminat. Corpul tău a învățat, pe bună dreptate, că acel loc sau acea persoană înseamnă pericol. Nu e o reacție exagerată. E dovada că un sistem de protecție funcționează exact cum ar trebui, doar că acum are nevoie de ajutor ca să se recalibreze.

Unde se simte frica în corpul tău

• Piept. Bătăi rapide ale inimii, senzație de apăsare.
• Stomac. Nod, greață, senzația că „nu poți mânca".
• Mâini și picioare. Tremur, transpirație, senzația că picioarele „nu te ascultă".
• Cap. Gânduri rapide, greu de oprit, uneori „gol" complet, incapacitate de a te concentra.

Un pic de furie te poate ajuta să ieși din îngheț

Frica are un „defect". Atunci când e foarte mare, te poate îngheța complet, în loc să te ajute să acționezi. Aici intervine furia ca aliat. Un pic de furie, „nu e ok ce mi se întâmplă, nu vreau să mai fie așa", poate să te scoată din îngheț și să îți dea energia să faci un pas concret: să vorbești, să pleci dintr-o situație, să ceri ajutor. Nu trebuie să transformi frica în furie mare, doar să îi permiți puțin loc, ca s-o pui în mișcare.

Un exemplu

Un băiat de 12 ani simțea o frică atât de mare în fiecare dimineață pe drumul spre școală, încât ajunsese să evite complet drumul obișnuit, făcând un ocol de zece minute doar ca să nu treacă pe lângă un anumit magazin. La început a crezut că e „un fricos". Abia când a vorbit cu cineva despre asta, și-a dat seama că frica lui avea un motiv foarte clar și foarte valid. Nu era o exagerare, era corpul lui care încă ținea minte ceva ce chiar se întâmplase în urmă cu 4 ani în fața acelui magazin, unde fusese hărțuit de un grup de copii.

Frica nu dispare cu „nu te mai gândi la asta"

Una dintre cele mai puțin utile lucruri pe care le poți auzi despre frică este „nu te mai gândi la asta, o să îți treacă". Frica nu funcționează prin ignorare. Are nevoie să fie recunoscută, înțeleasă și, treptat, recalibrată, cu timp și, de multe ori, cu sprijin. Nu e un semn de eșec dacă frica ta nu dispare doar pentru că ai încercat s-o ignori.

Ce se întâmplă dacă frica rămâne prea mult timp neatinsă

Dacă o frică rămâne ani de zile fără să fie recunoscută sau procesată, ea nu dispare de la sine. De multe ori se extinde, acoperind tot mai multe situații care, la început, n-aveau nicio legătură cu pericolul inițial. Cineva care s-a temut de un singur coleg poate ajunge, în timp, să se teamă de oameni cu aceleași semnalmente sau chiar de ideea de a merge la școală în general. De aceea, cu cât o frică e recunoscută și lucrată mai devreme, cu atât e mai ușor s-o ții la dimensiunea ei reală, în loc să crească necontrolat.

Cum ceri ajutor, concret, când frica e prea mare

Dacă nu știi cum să începi o conversație despre frica ta, poți folosi ceva simplu: „Mi-e frică de [persoană/loc/situație] și nu știu ce să fac cu asta." Nu trebuie să explici imediat de ce sau să ai o soluție gata pregătită. Un adult de încredere va ști să te ajute să construiești restul, pas cu pas, odată ce știe pe ce anume să te ajute.

Frica ta a avut mereu un motiv, chiar dacă azi nu se mai vede clar. Nu trebuie s-o elimini complet. Trebuie doar s-o ajuți să știe că azi ești, de fapt, în siguranță.

Cu timp, cu răbdare și de multe ori cu ajutor, corpul tău poate învăța din nou diferența dintre atunci și acum. Nu se întâmplă imediat, dar se întâmplă. Și fiecare mic pas în care alegi să nu fugi complet de frică, ci s-o înțelegi, contează.