Poate uneori simți o furie atât de mare încât nici tu nu știi ce să faci cu ea. Poate ai explodat la cineva care nu avea nicio vină, sau ai simțit că vrei să spargi ceva sau, dimpotrivă, ai înghițit-o atât de tare încât acum pare că a dispărut, dar de fapt doar s-a mutat mai adânc. Orice ai simțit, hai să spunem clar un lucru: furia ta are sens. Nu ești „prea mult". Nu ești „ciudat(ă)". Furia e un mesaj, iar mesajul ei, aproape întotdeauna, e simplu: ceva nu e corect sau ai nevoie de ceva ce acum nu primești.

Ce e, de fapt, furia

Furia nu apare din senin. Apare atunci când ceva te rănește, te nedreptățește sau te face să te simți neputincios(oasă). Corpul tău găsește în furie o cale de a reacționa, în loc să rămână blocat. Problema nu e furia în sine. Toți oamenii simt această emoție. Problema apare când nu știm ce să facem cu ea în momentul în care o simțim.

Cele două capcane

• Furia întoarsă spre interior. Când o înghiți constant, fără s-o exprimi, ea nu dispare, ci se transformă. Poate deveni tristețe adâncă, te poate face să te izolezi, poate deveni o voce internă foarte critică, pe care ajungi să o crezi. E la fel de reală ca furia „explozivă", doar că se vede mai greu, inclusiv de tine. Acesta nu este controlul furiei, ci se numește reprimare.
• Furia care explodează. Când iese brusc, înainte să apuci să te gândești, poate răni oameni la care ții sau poate escalada o situație care deja era grea. De obicei vine urmată de regret și vinovăție, care se adaugă peste tot restul, făcând totul și mai complicat. Și acoperă iubirea, empatia, compasiunea, înțelegerea.

Niciuna dintre aceste două căi nu e „greșeala ta". Sunt moduri în care ai învățat, poate fără să îți dai seama, să faci față unei emoții foarte intense. Vestea bună: există și o cale de mijloc și poate fi învățată.

Semaforul furiei: o unealtă simplă

• Roșu: Stop. Simți că furia urcă. Corpul tău e în alertă. Înainte să faci sau să spui ceva, oprește-te. Respiră.
• Galben: Gândește. Ce simt, de fapt? Ce s-a întâmplat concret? Ce variante am acum, nu doar prima care îmi vine în minte?
• Verde: Acționează. Alege răspunsul care vine din tine, cel care gândește, nu din impulsul de moment. Nu trebuie să fie perfect. Trebuie să fie ales, nu doar reacție.

Furia și bullying-ul: de ce apar aproape mereu împreună

Dacă treci prin bullying, e aproape imposibil să nu simți și furie, pe lângă frică, tristețe, dezamăgire sau rușine. E firesc. Cineva îți face rău, în mod repetat, și tu nu ai ales asta. Furia aceea nu e un semn că ceva „nu e în regulă cu tine". E dovada că o parte din tine încă știe, clar, că ce ți se întâmplă e nedrept.

Un exemplu

Un băiat de 15 ani, agresat verbal constant de un grup de colegi, a observat că, în ultima vreme, exploda la cea mai mică remarcă acasă cu părinții. Abia când a început să scrie, seara, ce simțea de fapt, și-a dat seama că toată furia aceea „fără motiv" avea, de fapt, un motiv foarte clar, doar că nu găsise încă locul potrivit unde s-o scoată. Și nici nu știa cum.

Furia ta e valabilă, chiar și îndreptată spre oameni pe care „n-ar trebui" să îi acuzi

Poate ești furios(oasă) pe persoana care te-a agresat. Poate, uneori, ești furios(oasă) și pe părinții tăi, pentru că simți că n-au văzut ce se întâmpla sau n-au reacționat cum aveai nevoie. Uneori ți se pare că nici ei nu te înțeleg, că nu sunt de partea ta. Ori pe tine însuți(însăți), pentru că simți că „ar fi trebuit să faci ceva altfel", că tu ești de vină, că tu ai atras toată situația aceasta. Toate aceste variante sunt valide. Nu trebuie să te cenzurezi în privința cui sau ce te înfurie, trebuie doar să ai grijă ce faci cu furia aceea, odată ce ai numit-o.

Furia nu e opusul vindecării, e parte din ea

Uneori se crede că „a te vindeca" înseamnă să nu mai simți nimic negativ. Nu e adevărat. A te vindeca înseamnă să poți simți furia, tristețea sau frica, să le poți numi și exprima în siguranță, fără să te controleze ele pe tine sau să te facă să rănești pe cineva la care ții. Furia ta, exprimată corect, nu e un obstacol în calea vindecării, ci e, de multe ori, chiar drumul spre ea.

Ce faci dacă furia ta a rănit deja pe cineva

Dacă furia ta a ieșit deja, la un moment dat, într-un mod care a rănit pe cineva, un prieten, un frate, un părinte, nu înseamnă că ești o persoană rea. Înseamnă că, în acel moment, n-ai avut încă uneltele să faci altfel. Poți repara, prin scuze sincere, și poți exersa, de acum, un mod diferit de a răspunde. Intensitatea furiei nu dispare imediat, dar relația ta cu furia se poate schimba, pas cu pas. Poate chiar să îți devină un prieten de nădejde, în sensul bun.

Furia ta spune ceva adevărat despre ce ți s-a întâmplat. Nu trebuie s-o ascunzi. Trebuie doar să înveți s-o asculți, fără să te ardă.

Nu există o versiune „corectă" de a simți furie. Există doar felul în care alegi, pas cu pas, s-o exprimi. Și acel fel se poate schimba, oricât de mult te-ai etichetat ca fiind un om care nu își poate controla furia. Nu ești furia ta. Ai doar, momentan, foarte multă, și meriți sprijin ca s-o exprimi sănătos. Adu-ți aminte că ea încearcă să te protejeze.