Dacă ai simțit vreodată că o emoție te copleșește mult mai tare decât pare să merite momentul respectiv, sau dacă un adult ți-a spus „calmează-te, nu e chiar așa de grav", hai să îți explic ce se întâmplă, de fapt, în corpul și creierul tău. Are o bază științifică solidă și nu ține de caracterul tău.

Cele două sisteme care nu cresc în același ritm

Creierul tău are, simplificat, două zone importante pentru cum simți și cum reacționezi. Amigdala, o structură mică aflată adânc în creier, se ocupă de reacțiile rapide: frică, furie, alertă. Cortexul prefrontal, partea din față a creierului, se ocupă de gândirea rațională, de planificare, de „hai să mă gândesc înainte să reacționez". Problema, în adolescență, este că aceste două zone nu se dezvoltă în același ritm.

• Amigdala ta este deja complet dezvoltată, foarte activă și, în plus, primește un impuls suplimentar de sensibilitate odată cu hormonii pubertății.
• Cortexul tău prefrontal, în schimb, e ultima parte a creierului care se maturizează complet, abia pe la 24-25 de ani. Până atunci, este „în construcție", ceea ce înseamnă că frâna rațională, care la un adult reglează rapid o reacție emoțională, la tine funcționează mai lent.

Practic, ai un sistem de alarmă complet dezvoltat și extrem de sensibil, conectat la o frână care încă se construiește. De aceea o emoție intensă se poate simți, la tine, de zece ori mai puternică decât ar simți-o un adult în aceeași situație. Pentru că, literalmente, creierul tău procesează situația altfel.

De ce cauți mai mult risc și emoții puternice

În aceeași perioadă, sistemul de recompensă al creierului, cel care folosește dopamina, substanța care te face să simți plăcere, devine semnificativ mai activ, mai ales atunci când anticipezi ceva plăcut sau interesant. Asta explică de ce, în adolescență, cauți mai multă intensitate, mai multă noutate, mai multe experiențe puternice. Corpul tău e literalmente setat pentru asta în perioada aceasta din viață, nu pentru că ești impulsiv(ă) din fire.

De ce durerea socială doare mai tare acum

Cercetătorii care studiază „creierul social" al adolescenței au descoperit ceva esențial: creierul tău e semnificativ mai sensibil la excludere, respingere sau evaluare socială chiar acum, în adolescență, decât va fi mai târziu sau decât a fost în copilărie. Acesta e motivul biologic real pentru care bullying-ul, excluderea sau o glumă răutăcioasă dor mult mai mult acum decât ar durea aceleași cuvinte spuse unui adult. Nu ești slab(ă). Creierul tău e, temporar, calibrat să simtă foarte intens exact genul acesta de durere.

De ce ești obosit(ă) dimineața și plin(ă) de energie noaptea

În plus față de emoții, chiar și ceasul tău biologic se schimbă în adolescență. Corpul tău eliberează melatonina, hormonul somnului, mai târziu seara decât înainte. Asta înseamnă că e biologic normal să nu ai somn la ora la care mergeai la culcare în copilărie, dar și normal să fii extrem de obosit(ă) dimineața devreme, la școală. Nu e lene. E biologie.

De ce merită să știi toate astea

Pentru că înțelegerea a ceea ce se întâmplă, biologic, în tine chiar acum îți dă un instrument important: poți recunoaște „ok, asta e intensitatea normală pentru vârsta mea, nu sunt stricat(ă)" și, în același timp, poți învăța, cu ajutor, tehnici care compensează exact acest decalaj natural dintre alarma rapidă și frâna încă în construcție.

Un exemplu

O adolescentă de 14 ani a fost exclusă dintr-un grup de prietene printr-un mesaj scurt, aparent banal. A simțit o durere atât de intensă încât nu a mai putut dormi două nopți la rând, deși, rațional, știa că „nu e chiar sfârșitul lumii". Creierul ei procesa acea excludere cu aceeași intensitate cu care ar procesa un pericol fizic, exact pentru că, biologic, la vârsta ei, respingerea socială activează circuite foarte apropiate de cele ale durerii fizice. Înțelegerea acestui mecanism nu i-a luat durerea, dar a ajutat-o să nu se mai judece suplimentar pentru că „reacționează prea mult".

Ce înseamnă asta pentru bullying, concret

Dacă treci prin bullying chiar acum, tot ce ai citit mai sus explică de ce durerea asta nu e „doar în capul tău" și de ce nu poți, pur și simplu, „să nu îți mai pese". Creierul tău, în perioada asta din viață, e construit să simtă foarte intens exact acest tip de rănire socială. Nu e o slăbiciune personală, e biologie, comună tuturor celor de vârsta ta.

Nu ești exagerat(ă). Ai, temporar, un sistem de alarmă foarte puternic și o frână care încă se construiește. Amândouă se vor echilibra, cu timp.